Traiesc si fac tot ceea ce face un om in viata respir, mananc,beau, invat,merg, ma-ndragostesc, ma lupt, ma joc, plang,sufar,apoi surad cu speranta ca in final sa sufar din nou. Sus-jos, urcand si coborand pe masura ce imi traiesc viata ajung sa ma cunosc pe mine insami. Pentru ca realizez acum la 20 de ani, ca ma schimb cu fiece zi ce apune. Poate ca in esenta raman Bianca cea cu un zambet pe buze, dar mentalitatea mea se updateaza la secunda. Si nu pot decat sa banuiesc ca peste cativa ani ,din cea care sunt acum, nu vor ramane decat ruine. Da, ma schimb ca un vechi castel abandonat pe meleagurile toscane, caruia timpul ii lasa doar fundatia neschimbata. Dar sunt sanse ca cineva sa vina, sa investeasca putina bunatate, putin respect, putina afectiune si sinceritate si sa construiasca un castel cu mult mai maret decat am fost din primul rand. Fie ce-o fi, dar speranta moare ultima. Asa ca printule din poveste astept sa ma salvezi.